Arhivele lunare: mai 2014

Duzina de cuvinte- simtiri

 

prin viata

 

Mi te-ai lipit de suflet ca un melc

Ce-si poarta cochilia in tacerc,

Cuvintele-au tacut rostogolite-n baletuva,

Asteapta calme evadarea din etuva.

 

Mi-ai rascolit adanc intreaga liniste

Ca stalagmitele tasnind dintr-o saliniste,

Cu mii de brate– ntinse  radacinic,

Tristers, naivoriu, umbre ce rad cinic.

 

Mi-ai comprimat trairile-n storsada,

Ca un stelemn le-ai obligat sa sada,

In gheare prins-ai un firav voltalent,

Ciresenil viseaza sa zboare bivalent.

 

De-al tau vitriolimp cuvintele se sterg

Si linistea de umbre se desparte,

De pe poftaler trairile curg lent,

In dans se-nalta iar spre mai departe…

 

Ce au scris veteranii duzinei...

 

Mi-esti vara

arsita

 

Mi-i vara arsita cumplita, chin,

Un timp ce zboara fara veste,

Mirarile sunt sunete-n declin

Ca un sfarsit din file de poveste.

 

Molatice mi-s gandurile fara tine,

Torcand la umbra calm, ca o felina,

Mi-i ziua pavaza spre al tau nume

Ce-mi picura in suflet dor, adrenalina.

 

Intretaieri de drumuri furisate

In rare dupa-amiezile tarzii,

Priviri, cuvinte, zambete furate,

Trairi ce-s sfasiate in fasii.

 

Mi-esti vara, arsita cumplita, chin,

Ti-s voce stinsa cu sunete-n declin.

Trec zilele in salturi de felina,

Imi picura-nserarea dor, adrenalina.

 

Cand esti aici

Cand esti aici

Soare pe cer imi ridici

Si cand razi

La spate norii mi-i ascunzi.

 

 

O voce minunata, calda, dulce, prietenoasa…

 

Pasi pe caldaram

caldaram   foto:

 

 

Imi suna pasii sec pe caldaram

Si cerul plin de stele il port in spate

Mi-i luna noua far la cap de drum

Sclipiri de-argint prind soaptele in noapte.

 

Ma poarta pasii rar pe caldaram,

Iar visele la poarta unei nopti asteapta

Sa ne- ntalnim din nou pe-acest taram

Unde iubirea-i calma si e dreapta.

 

Se sparge asteptarea sec pe caldaram

Si-n cioburi mii, lucioase se imparte.

E vant domol, si-i noapte… numai fum

Se- mprastie uitarea peste soapte.

 

Imi suna pasii sec pe caldaram

Si cerul plin de stele il port in spate,

E vant domol, si-i noapte… numai fum

Iar asteptarea-n cioburi mii se-mparte.

Poveste de iarna

 

poveste-de-iarna-125x160                film:

 

In fiecare dintre noi exista un miracol si miracolul e menit pentru o persoana… si numai una.

Universul vine in intampinarea  noastra si ne ajuta sa ne indeplinim destinul… ne da un mentor.

Uneori, ne vorbeste prin intermediul unui copil… alteori printr-un animal( un cal alb…).

Haosul are deasemenea agenti…

 

 

Un film ce atinge suflete si transmite un mesaj profound:

“ Cand iubirea adevarata a fost pierduta… viata nu are sens.

Devenim goi.

Dar posibilitatea destinului ramane.

Inca trebuie sa descoperim pentru ce suntem meniti si, o data, intr-o lunga perioada de timp… calatoria spre destinul nostrum… poate trece bariera timpului.”

 

Mi-a fost recomandat de o persoana deosebita careia ii multumesc pentru asta si pentru ceea ce impartaseste cu noi in fiecare zi.

 

Parerea mea e ca merita vazut…!

Taceri

valery-hevelew-o-noapte-rece-cu-luna-600x490    Foto:

 

S-au asternut tacerile intre noi,

 

Meridiane diferite si totusi amandoi,

 

Cuvintele lipsite sunt de sens

 

Ne-aduna un inceput neinteles.

 

Tu: langa un ocean cu pescarusi in zbor,

 

Eu: intr-un mic oras cu nelipsitul dor,

 

Tu: idealuri multe faurind,

 

Eu: cotidian banal traind.

 

S-au asternut tacerile intre noi,

 

Meridiane diferite si totusi amandoi,

 

Visarile in noapte se impletesc usor,

 

Si-i rece luna parca sub un nor.

 

 

 

 

 

Legenda

 

 

Sub cerul purpuriu, imensa fericire

 

Ce ne-a fost data s-o traim alaturi,

 

Intr-un singur trup, doua suflete pereche

 

De-a pururi in perfectiune ingemanati.

 

cer-purpuriu_2be0b4b153de84

 

***

 

 

 

 

Cred ca m-am nascut cu tine-n gand

 

Sau poate doar ai fost al meu intr-o alta viata,

 

Atunci… demult… candva, cand Pamantul

 

Era populat doar de perfectii androgini…

 

De a caror putere aproape infinita  si Zeii se temeau,

 

Despartindu-i in doua fiinte care, de la inceputul veacurilor

 

Isi plang si isi cauta disperate jumatatea.

 

Se zice ca asa s-a nascut Eros, a carui misiune era

 

De a semana iubire printre oameni

 

Pentru a nu le pieri semintia.

 

Doar cei mai norocosi, ce se gaseau,

 

Reuseau sa formeze fiinta perfecta de la inceput.

 

Si totusi… cred ca m-am nascut cu tine-n gand.

 

Sau poate… chiar ai fost candva sufletul meu pereche.

 

 

 

 

 

 

 

***

 

Nascuta sub un soare palid
Cu un noroc neechitabil impartit
Intre un eu care-as fi vrut sa fiu
Si-un eu care acum totusi exist.

M-am intrupat din umbre si lumina
Din vesnicia unui gand de necuprins,
Am invatat sa-ngan un vers de taina
Dintr-un alean nespus parca desprins.

O lacrima mi te-a adus in cale
Si te-am iubit… nu stii cat te-am iubit
Cand te vedeam ivindu-te in zare
Faptura-mi era strop de infinit.

Dar n-ai vazut sau nu ai vrut sa vezi,
Oricat am incercat sa strig si sa implor,
Ori n-ai crezut, sau nu ai vrut sa crezi
Ca-mi esti ursit, ca pot sa te ador…

Cu inima pustie si greu indoliata
In care-am ferecat adanc iubirea,
Cu zambet trist, privirea-nlacrimata,
Am reusit sa-nving nefericirea.

Mi-e bine acum si am uitat de toate
Acele vise si spertante din trecut,
Mi-s visele cu stele presarate
Dar te-am iubit… nu stii cat te-am iubit…!

 

Challenge accepted/ gind 68.

 

 

 

 

Intrebari

strangere-de-mana1               foto:

 

 

Poate o simpla strangere de mana sa fie o strangere de inima?

 

Poate sa transmita un sentiment, nou nascut ce sta ascuns intr-un colt de suflet?

 

Ne putem aminti peste mult, mult timp, o simpla strangere de mana care ne-a atins sufletul, parand ca aduce cu ea balsam si lumina in pustietatea de care acesta era cuprins?

 

Poate o simpla strangere de mana, ce porneste de la un suflet frumos, sa infrumuseteze si celalalt suflet pe care il atinge?

 

Poate intr-adevar o simpla strangere de mana sa insemne mai mult decat… o strangere de mana?

 

 

 

Duzina de cuvinte- ganduri

giulgiu                 foto:

 

Stand in fata unui razboi de tesut cuvinte, mi-am ales urzeala din fir de borangic, pentru a fauri mandru giulgiu gandurilor mele.

Pornisera in mars fortat spre capatul lumii, pline de orgoliu si infatuare ca intr-o fantastica aventura.   Nu se lasau insotite de un recviem glorios, ci se zbateau disperate sa spuna mai mult, mai frumos.

Infinitul a devenit mic, incompatibil fiind cu linistea impusa.

Ajutata de afet, ochirea a fost buna… un zgomot infernal, nor de fum si apoi nimic… in sfarsit tacerea.

Scufundate in oceanul nesfarsit al nemuririi, imbratisate de ultimele raze de soare, s-au asternut docile, aici pe blog.

 

Tempus est dormire!….

 

Chiar daca nu fac parte din „familia duzinei de cuvinte”, am incercat sa particip si eu la aceasta…joaca.

O „duzina de cuvinte” in multe si minunate interpretari…

Ce au scris „veteranii duzinei” …