Arhivele lunare: Iulie 2014

Marionete

marionete

 

Pe trupuri dezgolite ne înfierează cu arsură

Şi-n încleştarea noptii întinde descărnate braţe,

Ne sunt cuvinte interzise, amarnic jar pe gura,

Marionete încă vii, de nevazute lanturi trase.

 

Ne-ncredem prea supuşi in ceea ce numim destin,

Orbecăind printre sinistre mlaştini neasanate

Si întreaga viaţa ne-o imaginăm ca pe-un real festin

Cu line valsuri vieneze şi franţuzeşti bucate.

 

Ne răzvrătim ades, ce jalnic scenariu imaginar

Creăm in minţile adormite de mari făgăduinţi,

De ne mai bântuie vreun gand stingher şi uneori hoinar,

Din ce in ce mai des suntem de zgardă trasi, să fim cuminţi.

 

Pe trupuri dezgolite ne înfierează cu arsură,

Ne-ncredem prea supuşi in ceea ce numim destin,

Ne sunt cuvinte interzise, amarnic jar pe gură

Şi-ntreaga viaţă ne-o imaginăm ca pe-un real festin.

 

Duzina de cuvinte-imagine

carusel-4_734dc3de136a63

 

 

Şarpe întins în soare blând, pe lenjerie

Să-şi încălzească al său sânge de reptilă,

S-a furişat prin cifru in vesela filigorie

Ce străjuia un antic carusel cu o pedală.

 

Din cerul străveziu un nor lichefiat

A început să plângă într-o doară,

Ca un sifon ce avea termen expirat,

Stropind pe cineva uitat pe-afară.

 

În urmă toate acestea de le las

Şi mă îndrept spre-un alt acoperiş cu luciul mat,

S-ascult, s-aud de komintern un glas

Nu va şti nimeni cănd eu am plecat.

 

Văzându-le pe toate… şarpe, cifru, lenjerie,

Cer străveziu cu-un nor lichefiat,

Un antic carusel cu o pedală si vesela filigorie,

Acoperiş cu luciul mat… eu v- am lăsat…

 

Alte şlefuiri ale duzinei le puteti citi

In acelasi tabel al gazdei noastre ” psi”.

Duzina de cuvinte- pe ganduri

005_Bob_Bulgaru_Pe_ganduri-330x429

 

     Simtea de la o vreme o greutate apasandu-i tamplele. Era greutatea aceea adusa de anii multi ce s-au scurs in singuratate si tacere. Ar fi vrut sa se poata intoarce in timp, sa redevina tanara, cu mersul sprintar si gandurile zburdalnice, sa-si regaseasca zambetul ce-i inflorea  in coltul buzelor si-i lumina intreaga faptura.

     Anii trecusera in zbor, lasand in urma lor amintiri frumoase.

     Uneori i se parea ca din cuierul de pe hol, de printre umbrelutele de soare sau de ploaie cu care era incarcat, in cele mai fistichii culori si modele, razbatea un miros cunoscut, ce i se intiparise in memoria olfactiva.

     Stia ca e in stransa legatura cu amintirile ce le pastrase vii, adevarate comori ce se lasau descoperite in nesfarsitele zile ce abia se tarau.

     Cauta infrigurata, doar- doar va afla camasa , camasa aceea alba din panza de in, ce purta parfumul lui.

     Era mirosul tineretii, al visurilor dragi, al fericirii.

     Se lasa purtata in lumea fanteziei, se inchipuia in floarea varstei, cutreierand livada din vecinatatea casei plina de ciresi infloriti.

     Era atat de fericita la bratul lui, de care se sprijinea infiorata… si adierea vantului risipea pretutindeni ninsoare de petale parfumate…

     Timpul statea in loc si totul in jur era un vid, un gol imens in timp si spatiu, fara noima, fara viitor.

     Se trezea din visare tarziu, la asfintit, cu inima intetindu-si bataile, ce greu isi recapatau ritmul, cu tamplele albite timpuriu stranse in palmele ce incercau sa-i potoleasca gandurile.

     Plecase prea devreme, cand abia se deschisese spre zbor inalt si o lasase timida si nestiutoare in valtoarea vietii, cu visele spulberate si aripile frante de durere si dor.

     Tarziu in noapte, intr-un cotlon indepartat, un caine incepu sa latre

     Tresarind infrigurata, batu cu nerabdare din picior, parca poruncindu-i sa taca, cerandu-si dreptul la liniste si visare, macar acum cand soarele era apus de multa vreme si tineretea ei deasemenea…

     Si uite-asa trece viata, fara sa vedem ce am avea de vazut, bineinteles, fara sa stim ca risipim timp pretios traind din amintiri…

 

Alte şlefuiri ale duzinei le puteti citi

In acelasi tabel al gazdei noastre ” psi”.