Ne-nlănţuie ninsoarea in veşnice uitări
Gândind la implinire, tot alegând cărări,
Ne incleştează viaţa în îngheţate-mbrăţişări
Din vis treziţi de veşnicie, de mirări.
Cu mâinile -nălţate înspre cer a rugă
Ne pregătim ades de mişeleasca fugă
Şi sufletele -amanetate des şi uniform
Îşi strigă disperarea cocoţate în amvon.
Nu ştim vorbi, nu ştim măcar nici a -nţelege
Ce guvernează a firii astă aspră lege,
Fugim din ce in ce mai des de fericire,
Ne -ascundem speriaţi de lume, de iubire.
Cu inima -ngheţată, cu gândul prea matur
Trecând pe lângă viaţă, călătorind obscur,
Privirile -mpăienjenite, azi demască,
Tot ce -a putut să fie şi -am lăsat să treacă.
Ne troieneşte iarna cu albele -i ninsori,
Ne -a îngheţat iubirea în reci îmbrăţişări,
Ne -adoarme sub zăpadă un vis uitat şi trist,
În inimă ni -i rece, e frig şi -i totul nins.
ganduri 
Lasă un răspuns