Ceainicul

 

ceai      imagine:

 

Ceainicul rămas aseară
Pe măsuţa din verandă
Poartă-n el luciri de stele,
Pulbere înmiresmată,
Gânduri multe cu arome
Şi miros de ciocolată.
Ce ne spune fara veste
O poveste colorată.

Ceainicul uitat aseară
L-am găsit de dimineaţă
Încărcat de multă rouă
Şi a viselor dulceată,
Revărsând de prin adâncuri
Zâmbete cu praf de lună
Ce curg leneş râuri, râuri
Prevestind o zi mai bună.

Ceainicul umplut spre seară
Cu poveşti şi gânduri bune
Poartă-n el aceeaşi urmă
De cacao şi alune,
Ţine-n el povestea mută
Ce se vrea a fi sonoră
Şi-a rămas necunoscută
Într-o notă prea minoră.

 

Cu poveştile altor ceainice vă aşteaptă Eddie in tabel .

 

 

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Ceainicul

  1. wordwasfirst 19 Ianuarie 2015 la 19:37 Reply

    A rămas din acea seară,
    când se-nsenina de stele,
    ceainicul cu gânduri bune
    să mă urce sus la ele.
    Mi-a rămas ca o minune
    şi mă doare de se duce,
    pe veranda casei mele
    o lumină iar străluce.

    … pentru că versurile tale sunt aşa de frumoase, ţi-am lăsat şi eu câteva, cu drag! 🙂

  2. ganduri 20 Ianuarie 2015 la 6:39 Reply

    Multumesc! Le-am citit cu mare placere si pe acestea si pe toate celelalte ale tale. 🙂

  3. Carmen Pricop 21 Ianuarie 2015 la 18:57 Reply

    Ceainicul umplut în vreme
    cu-amintiri stă în cămară
    Din el se ivesc poeme.
    Le înşiri pe policioară
    fiecare-n câte-o ceaşcă,
    fiecare c-un parfum…
    Cine trece le încearcă
    ca pe-un suflet cald şi bun.

    • ganduri 23 Ianuarie 2015 la 16:52 Reply

      Policioarele-s cam goale
      Când poemele au tăcut
      Sufletele, calde, bune
      Le adun şi nu le uit.

      Mulţumesc de trecere si vorbele-ţi frumoase.

  4. Adriana 22 Ianuarie 2015 la 17:52 Reply

    Am în pumni doar bunătăţuri:izmă, soc şi iasomie,
    cu un strop de caramel şi puţină apă vie
    vom da foc ca să le lege şi s-amestece arome,
    vom privi aburul dulce ca pe nişte dragi fantome;
    şi cu ceainicul cel plin de iubire aromată,
    iţi voi prinde la fereşti ziua, seara, noaptea toată
    în poveştile de taină ce se scurg din ceşti cu rouă:
    nu-i asa că-i minunată şi tăcerea asta nouă?
    Şi de-mi picuri, tot din ceainic, stropi curaţi de gânduri bune
    eu voi trece şi-altădată, şi-o s-aduc în pumni o lume..

    Te îmbrăţişez cu mare drag şi cu admiraţie profundă, dar deja ştii asta..

  5. ganduri 23 Ianuarie 2015 la 17:00 Reply

    Ştii…, cuvintele mele se pierd în faţa atâtor oameni frumoşi ce-mi lasă semne şi încurajări…

    Te aştept cu drag, mai vină
    Să aduci din a ta lume
    De poveşti şi de lumină
    Mii de-arome,… toate bune!

  6. Adriana 23 Ianuarie 2015 la 19:20 Reply

    …voi veni la semnu-ţi simplu
    ce-l vei pune-n vers sau proză
    si-o să las zălog chiar gându’
    şi-o petală dintr-o roză…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: