Arhivele lunare: februarie 2015

Iubirea – sonet

Ce-este-iubirea

 

 

 

 

Iubirea nu cere nicicând serenade

Cântate ades pe o singură notă

Nu vrea s-o agăţi la a ta redingotă

Purtând-o la braţ pe sub colonade.

 

N-ar fi niciodată colac de salvare

Sub un cer vaporos plin de stele

Iţi rupe din carne cu unghii mărgele

Şi pandeşte cu calm o trezire.

 

S-o priveşti realist, obturare de canal.

Te amăgeşti ades cu ochii deschişi,

Aşteptând să treacă durerea.

 

Ca pe un lichid de viaţă dătător

Ce indubitabil  îţi va schimba soarta

Vei sorbi cu nesaţ doar iubirea.

 

 

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie în tabel.

imagine

Haiku

tablouri set petala-1024x717

 

 

Petală oftând

Pe un abis de suflet

De dor suspinând.

 

imagine:

Rugina unui legământ

 

potcoave-ruginite-wallpapers_35845_1680x1050

Secundele de fericire desenează o elipsă

pe axa timpului

Şi-n zborul lor înalt spre nemurire par că lasă

urmele gândului.

Au fost făcute jurăminte de tăcere ce purtau

adânc în ele

Şi şoapte ostenite de zburdat şi zâmbetele

efemere.

Chiar şi norocul părea c-a început a rugini

la colţuri

Prin bălţile uitării fusese transformat în vârf

de ţurţuri.

Potcoave aurite, altădată încărcate

de iubire

Ce tuturor păreau aducătoare de multă

fericire

Şi ce păreau să lege mai trainic fragile

legăminte

Astăzi se pierd în negurile uitării

de cuvinte.

A fost ceva mai trainic decât un jurământ

Sau doar ce se numeşte rugina unui legământ?

 

Alte legăminte

Mai mult sau mai puţin ruginite

Le găsiţi precum stiţi la el,

La Eddie, în acelaşi tabel.

 

 

 

Duzina în deşert

 

desert

 

Mi-am închis un deşert într-o ramă

După ce a rămas doar cu o stea

L-am strâns cald şi duios într-o palmă

Să mai simt ce rămâne în ea.

 

Nici căldură, nici soare pe cer,

Doar un gând ce albit e de sare,

Un pârâu care poartă cu el

Amintiri şi poveşti trecătoare.

 

Mi-am închis un deşert într-un coş

Din răchită de apă împletit

Să văd care-l va ţine mai mult

Să nu-mi plece pe drum despletit.

 

Dar nici coşul nici rama nu poate

Să oprească deşertul din nins

Le voi  ţine în minte pe toate

Să nu zboare ca pana-n abis.

 

Le voi strânge la sân cu uimire

Un deşert într-un coş şi o ramă

Ce rămâne din astă privire…

Bob de aur sclipind într-o mână. 

 

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie în tabel.

 

imagine

Haiku

poze-stele-cazatoare_01

 

Stea căzătoare

Un suflet care moare

De dor suspinând.

 

imagine

Memoria străzii

sosea2

Îsi aminteşte totul… şi paşii vătuiţi

Cutreierând în noapte sub pomii dezgoliţi

Şi-mbrăţişările furate la ceas târziu de noapte,

Suspinele scăpate ades, şi albe şoapte.

 

Îsi aminteşte chiar şi lacrimile noastre

Uscate de o briză, ca florile în glastre

Şi zâmbete-nflorind pe buze adormite

Purtând promisiuni de vise împlinite.

 

Şi mai păstrează încă umbrele tăcute

A celor ce-au plecat grăbiţi din astă lume,

Chipuri cernite, vii încă-n amintirea

Celor ce le-au iubit şi sufletul, şi firea.

 

Memoria-i e vie

Prezentă şi adâncă,

Zburând din colivie

Un zbor… săpat în stâncă.

 

Memorii ale străzii

Scăpate din rastel

Le regăsiţi la Eddie

Acolo, în tabel.

Imagine:

Haiku

ochi

 

Dor de iubire

Firavă înflorire

În ochi ascunzând.

 

 

Imagine:

Vis ciudat

 

vis

 

 

Cu o foarfecă să tai un micuţ colţ de cer

Să-ţi acopăr un gând cu albastrul din el,

În al visului timp pe covoare zburătoare

Lunecând către tine, să m-ascund pe o floare.

Dintre multele plante astă maşinărie

Cu o trompă  verzuie care poartă o cheie,

Cu aspect mai ciudat, aducând a telefon,

Varsă lumi de culoare si de pur oxigen.

C-un parfum ce nu încape într-un simplu flacon,

Având chiar şi aripioare, tremurând monoton

Ne încântă auzul cu acord de pian

Note catifelate risipite în van.

Printre straiţe negre, ascunzând o iubire

Semănând doar a zdrenţe, respirând fericire

Aş fi vrut să mai am un micuţ colţ de cer

Să-ţi acopăr privirea cu albastrul din el.

foto

 

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie în tabel.

Haiku 3

pasari m

 

 

 

Păsări măiestre

Cu suflete albastre

În flăcări arzând.

 

 

Crivăţ în noapte

crivat

În noaptea care ar trebui să fie mută

Cu o lună plină argintând zăpezi,

Un aspru crivăţ prin ferestre îmi şuieră

Şi zările albastre le preschimbă-n arcuri

Cu săgeţi.

 

Neînfricat adună în drumu-i lung şi aspru

Statice năluciri, coloane întrerupte

Şi-mi sună în timpane tropot de cal măiastru

Centaur mitologic, greu încercat de sorţi

Şi lupte.

 

Îmi ninge peste vise petale îngheţate,

Preschimbă noaptea rece în zori de alabastru,

Îmi sfâşie auzul cu tânguiri deşarte

Furată mi-i odihna de ziua ce iveşte

Al său astru.

 

foto: