?

12caltimp

 

Se-nalţă o flăcăruie

Spre înălţimi deşarte,

Privirea care muşcă

De dragul unei arte

Ţâsnind din ochi de plastic,  

Scrutând o crăpătură

În  timpul cel elastic

Fantastică fisură.

Sămânţa aruncată

Naiv spre nemurire

Învolburează toată

Fiinţa în simţire,

Cântând arii înalte

Cu voce de soprană,

În cor rebel şi trepte

De-ntindere vocală.

Cine strigă iubirea

Ce-a devenit matură

Şi s-a întrupat aievea

În stea şi-apoi în lună ?

Când cumpănesc orgolii

Ascunse pe sub scări,

Tăcute-s orologii

Intrate în nemişcări.

Şi timpul se ascunde

În străluciri de astre,

Trecutele secunde

Cu fâlfâiri măiastre

Ar vrea parcă să cheme

Trecutul înapoi

Umplând cu fericire

Tot vidul dintre noi.

 

imagine:

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie.

Anunțuri

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: