Arhivele lunare: Mai 2015

Schiţă

 

schi;a

 

Chiar cred c-aş putea să-ţi schiţez un portret

Rezemat de un zid sau de un trepied,

Cu o pânză pe braţe, c-o peniţă în mâini,

Din chemări şi nelinişti s-ar ivi trăsături.

Cu o lupă-aş privi în adâncuri de suflet

Şi-ndelung aş asculta al tăcerilor vuiet,

Aş trasa liniştit o penumbră de os,

Îmbrăcat în ţesut dintr-un fel misterios.

Cu un aer bonom, de artist italian,

Ascultând liniştit partituri de pian,

Te-aş picta fară teamă-ntr-o fină acuarelă

Ascunzându-ţi mirarea sub un văl de dantelă.

Şi privind la tablou plin de veneraţie,

Din mansarda pustie, fără ventilaţie,

Mi-aş muşca dintr-o falcă rumegând un fursec

C-am pierdut o rotiţă dintr-un tot intrinsec…

 

Duzini aşezate altfel

Doar la Eddie în tabel.

În gând

chip]

 

Iubito, îţi lasă năframa

Să lunece blând peste umeri

E toamnă-n simţiri, ca arama,

Şi dorul nu poţi să-l astâmperi.

 

Mai trec şi acum, un străin,

Prin gândurile-ţi îngemănate

Şi las un refren anodin

Să-ţi murmure despre păcate.

 

În sufletu-mi orb nu există

Iertare, uitare, trecut,

Orbecăi prin trista-mi fiinţă

Cătând spre destinul pierdut.

 

Purtam  în desagă elitre,

Speranţe, în zbor avântat,

Primite în dar de la nimfe

Să-mi sprijine visul înalt.

 

Priveam printre picurii care

Duceau, în ropot  uşor  

Spre tine, o adjudecare,

A neostoitului dor.

 

Discursul mi-a fost lapidar

Atunci la sfârşitul din noi

Mă iartă de poţi aşadar,

Iubito, mă prefă-n muşuroi.

 

Prin care să treacă grăbit

Întregul convoi de greşeli,

Lăsând sufletul netezit,

Strivit, fără vlagă… păreri…

 

Atins de-a durerii aripă

Spre visul ce-l ascundeai

Priveam fermecat şi-ntr-o clipă

În suflet  îmi coborai.

 

Mă iartă de poţi aşadară,

Iubito, şi hai să valsăm

Ne-aduce Chopin primăvară

Trecut şi-nceput condensăm.

 

Totul a început de la comentariul lăsat la Word, deci mi-a fost muză pentru „salvarea” duzinei.

Şlefuiri mai inspirate ale celor douăsprezece cuvinte, la Eddie.

Argint viu

oglinda

Nerostitele
Cuvinte ce sfâşie
Ca argintul viu.

 

Neîmplinite
Sfredelitoare vise
Oxidându-se.

 

Argint viu curgând
Prin vene îngroşate
Unduindu-se.

 

Argint argintat
Argintând argintirea
Argintându-se.

 

 

Alte argintiri… la Eddie.

Duzina târzie

O halcă de carne macră

Într-o cramă… « La arcaş »

Se visa vânat de marcă

Sau piftie de … caras.

Într-o ignoranţă crasă

Nu-şi închipuia măcar

C-ar putea fi la o masă

O bucată de… salam.

Se visa şezând la «cârma»

Unei mese împărăteşti

Sau o îmbucătură sacră

Pentru prinţii din poveşti.

Nu ştia că pentru asta

Tre’ să urci treaptă cu treaptă

Să aştepţi, să stai la coadă,

Sau să te agăţi de scară

Astfel dete sfară-n ţară

Că ar vrea şi ea să fie

Puţin mai condimentată,

Mai subţire, mai mlădie.

Dar dorinţa îi rămase

Neîmplinită, căci din veac

Nici boii nu vor să tragă

Când e omul prea sărac.

Şi-a rămas neostoită

Într-un colţ întunecat

Până va fi mai uscată

Tot visând la… fezandat.

mancare

O imagine haioasă,

„Se vrea trasă prin inel”

Şi duzini mai inspirate

Tot la Eddie în tabel.

Peste putere

putere

 

Peste putere
Pare să-mi fie soarta
Preschimbându-se.

Peste durere
Lumea se naşte din nou
Înnoindu-se.

Peste putinţă
Măşti lepădate-n argint
Oglindindu-se.

 

Alte răspunsuri la provocarea de luni, la Eddie.

Păpădie peste pătrat

                              Continuă lectura