Se născuse din îmbrăţişarea mistuitoare a unei raze de soare cu spuma învolburată a unui râu de munte ce alerga vesel prin inima unei păduri neumblate. Doar cei cu sufletul pur puteau să-l vadă, iar în nopţile cu lună nouă le indeplinea cea mai aprigă dorinţă.
Acum când lumea se acoperise cu o pâclă deasă de vanitate, egoism, răutate, nu mai putea fi zărit, crezându-se chiar că a dispărut definitiv.
Se simţea rătăcită în tenebrele unei lumi cuprinse de angoase, încercând să zărească raza de lumină ce-i va arăta calea cea dreaptă.
Şi deodată a simţit că e acolo.
Ar fi vrut să-l atingă, dar se topi precum un abur sub razele soarelui, scuturându-şi coama ca spuma laptelui, împrăştiind în jur pulbere de argint.
Probabil îi simţise lipsa de încredere în forţele proprii, umbrele ce o bântuiau şi socotise că încă nu-şi merita mângâierea.
Când toate sufletele se vor scutura de negura ignoranţei şi indiferenţei, el va reveni, adăpându-se cu lumina pe care acestea o vor răspândi. Dar până atunci… până atunci va putea să se viseze doar, ea şi inorogul, în inima unei păduri neumblate…
Oare am putea schimba ceva? Eu şi… unicornul?
Alţi unicorni găsiţi la Eddie în tabel.
Comentarii recente