Te-aş îmbrăca mai întâi în cuvinte
Iar cu o cratimă mi te-aş lega
De înserarea ce aşteaptă cuminte
Să îţi cuprindă privirile-n ea.
Ţi-ai odihni mersul fin de felină
În şoapte calde ce nu pot curma
Învăluirea de mister şi negare
Acoperindu-mi mirarea ca bruma.
Ca un torent care se arcuieşte
Pe povârnişuri de munte-n cascade,
Păru-ţi ca noaptea încă uimeşte,
Buzele-ţi roşii, un foc ce mă arde.
Dac-ai avea vreun dram de-ndurare
Şi m-ai reţine o clipă din vis
Ca pe o pradă, trofeu de vânare,
Un licărit renăscând din abis,
Ţi-aş dărui un noian de cuvinte,
Ploi de petale într-o seară de mai,
Învăluite în uimirea cuminte
Că m-ai aflat şi ai vrea să rămâi.
Alte mirări ale jocului de cuvinte la Eddie.
Anunțuri
Tag-uri:mister; soapte; torent: noian
Ai dăruit un noian de cuvinte
şi-ai îmbrăcat în ele clipa de-aşteptare
în care prădătorul stă cuminte
şi prada se întreabă dacă moare
întâi sau dacă mai-nainte
i se arată-un dram de îndurare
şi îi răsar în suflet şi în minte
săruturi, mângâieri şi alinare. 🙂
Îţi fac o sugestie pentru ultimul vers… ca să nu pierzi rima tocmai la final. Sper să nu te superi. 🙂
„Că m-ai aflat şi ai vrea să îmi stai.”
Nu am de ce sa ma supar… 🙂 Multumesc!
[…] Eddie, Matilda Adi, Maya, Suzana, Dana, Vienela și Cristina m-au provocat, fără să știe, să mă întorc din pribegie. Blogul, pentru […]
Şi mă bucur tare mult că am reuşit (alături de ceilalţi) să te readuc pe blog… 😉
..ciudat, eu ultimul vers l-am citit „că m-ai aflat și ai vrea să mă ai!”…
Nici nu mai ştiu dacă am schimbat ceva, cred că am de ales între mai multe variante… 🙂