Arhivele lunare: Iulie 2015

Călătorie în timp

 

468(2)

 

Strânsesem dorurile toate în rucsac

Şi cu paşi grei mă depărtam în noapte

O lună plină mi-a întins hamac

În alte lumi mai bune să mă poarte.

 

Şi visurile toate mi le-am strâns

Când ceasul cel pustiu o oră bate ,

C-un zâmbet luminându-mi chipul trist

Lasam în urmă vorbele deşarte.

 

Şi m-am lăsat purtată de un gând

Ce lumina în noaptea cea târzie

Iar amăgirea spulberată-n vânt

Părea să fie umbră, nostalgie.

 

Păşeam aievea pe un nor pufos

De visuri şi dorinţe împlinite

Lăsasem undeva, în lumea cea de jos

Tristeţile ascunse, neputinţe.

 

Nu m-aş întoarce-acum chiar de-aş putea

La clipa ce s-a stins în mare grabă

Cu doruri, vise, strânse în rucsac

Şi gânduri luminoase în desagă

Călătoresc în timp.

 

Alte călătorii în timp găsiţi la Eddie în tabel.

Anunțuri

Fantasme

arta

foto:

 

 

Pe aripi de timp călător

Am cerut un ultim răgaz

Clipei, ce parcă nu voia

Să îşi oprească avântul

Nestăpânit.

Am cercetat gândurile

Ce întrebau nestăvilite

Ce e o umbră, dar un zbor?

De ce nu poate fi uşor

Să ştii ?

De ce fantasmele nopţii

Te urmăresc şi te sperie

Chiar şi-n lumina albă, pură,

A orelor fierbinţi de-amiază

Topită ?

Şi-n ale înserării treceri

Ce-şi scapă giulgiul satinat,

Repede ivind mărgăritare

Pe arcada încătuşată

A cerului,

De ce nu-şi potolesc goana

Cea zăludă şi nestinsă

Trecându-şi într-un catastif

Prăfuit, zdrenţuit, amorţit,

Amintirile ?

De ce nu ar putea accepta

Acel adevăr covârşitor

Cum că totul e doar trecere

Deşertăciune, necuprins,

Abis?

 

 

Parfumul ploii

 

 

Parfumul ploii
Cu blânde îmbrăţişări
Dezmierdându-ne.

Muză-meduză

bicicleta                                 foto.

 

Cu aripi noi, de porumbel,
La bicicleta cea albastră
Am pedalat la nesfârşit
Pe un pervaz de la fereastră.

Întâi trecuse doar un ceas 
Din jocul nou, şi o secundă
Un nor rămase fără glas
Cercând lumina s-o ascundă.

Sub podul galben, temător,
Urzit din razele de lună
Trecea o barcă cu motor
Ca o fantomă, cea din urmă.

Curgea-n auz un fâlfâit
De aripi moi, ca de meduză,
Iar zborul timpului grăbit
Îmi adormise iar o muză.

Visa zâmbind ca-ntr-un clişeu,
Iar chipu-i mângâiat de plete
Părea să-l fi văzut doar eu
Mirare, clipe desuete.

Prin gene încă-i zăboveau
Trei aripi mari de fluture,
Pe fruntea ei albie străluceau
Ca într-un răsărit, cuvintele.

Îmi era teamă s-o trezesc
Chiar şi c-o blândă răsuflare,
Un basm uitat să regăsesc
În zborul nopţii înspre soare.

Şi am lăsat-o să viseze
Pe ea, pe domnişoara muză,
Când s-o trezi, mă viziteze
Pe-albastra bicicletă, o meduză.

 

Cu o duzină de acelaşi fel
Cei care s-au jucat
Cuminţi într-un tabel
La Eddie s-au aliniat.

În amintire

clepsidra

 

 

Revăd cu ochii minţii lampa

Ce-ţi arunca în joaca înserarii

Umbre hazlii, rătăcite pe chip

Făcându-te să pari atât de palidă.

Şi gândurile poartă-n ele răsuciri

De lame ascuţite ce nu străbat

Reduta sufletului, mutându-se

Într-o altă tabără, mai mare

Mai puternică, mai fortificată

Sperând ca aşa vor izbândi

Să spargă zidurile de nepătruns

Cu care ţi-ai împrejmuit tăcerea.

Şi obosind după atâta luptă,

Izbindu-se de duritatea nemişcării,

Au ricoşat în amintirile calde,

Ce păstrau ca într-o cală călduţă

Toate zâmbetele tale adormite,

Toate cuvintele şi tăcerile,

Toate uimirile ce te-nsoţeau cândva

Şi te păstrau atât de aproape.

Dar timpul vânturat de o morişcă

Ce făcea ca nisipul din clepsidră

Să se scurgă în pas mai alert

Fusese înţepat de un tăun

Ce i-a picurat venin în venele prea fine

Şi nu a putut rezista alergării

Te-a contopit în încremenirea-i mută

Lăsându-te zâmbitoare şi departe pe veci.

Şi mi-ai rămas datoare în gând

Cu o îmbrăţişare aromată şi caldă

Din care va picura acelaşi untdelemmn

Ce poartă parfumul tăcerilor risipite.

 

Aceeaşi duzină

Cu altă poveste

Găsiţi în tabel 

La Eddie.