Strânsesem dorurile toate în rucsac
Şi cu paşi grei mă depărtam în noapte
O lună plină mi-a întins hamac
În alte lumi mai bune să mă poarte.
Şi visurile toate mi le-am strâns
Când ceasul cel pustiu o oră bate ,
C-un zâmbet luminându-mi chipul trist
Lasam în urmă vorbele deşarte.
Şi m-am lăsat purtată de un gând
Ce lumina în noaptea cea târzie
Iar amăgirea spulberată-n vânt
Părea să fie umbră, nostalgie.
Păşeam aievea pe un nor pufos
De visuri şi dorinţe împlinite
Lăsasem undeva, în lumea cea de jos
Tristeţile ascunse, neputinţe.
Nu m-aş întoarce-acum chiar de-aş putea
La clipa ce s-a stins în mare grabă
Cu doruri, vise, strânse în rucsac
Şi gânduri luminoase în desagă
Călătoresc în timp.
Alte călătorii în timp găsiţi la Eddie în tabel.
Tag-uri:hamac; rucsac; neputinte
ganduri 
Lasă un răspuns