Călătorie în timp

 

468(2)

 

Strânsesem dorurile toate în rucsac

Şi cu paşi grei mă depărtam în noapte

O lună plină mi-a întins hamac

În alte lumi mai bune să mă poarte.

 

Şi visurile toate mi le-am strâns

Când ceasul cel pustiu o oră bate ,

C-un zâmbet luminându-mi chipul trist

Lasam în urmă vorbele deşarte.

 

Şi m-am lăsat purtată de un gând

Ce lumina în noaptea cea târzie

Iar amăgirea spulberată-n vânt

Părea să fie umbră, nostalgie.

 

Păşeam aievea pe un nor pufos

De visuri şi dorinţe împlinite

Lăsasem undeva, în lumea cea de jos

Tristeţile ascunse, neputinţe.

 

Nu m-aş întoarce-acum chiar de-aş putea

La clipa ce s-a stins în mare grabă

Cu doruri, vise, strânse în rucsac

Şi gânduri luminoase în desagă

Călătoresc în timp.

 

Alte călătorii în timp găsiţi la Eddie în tabel.

Anunțuri

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: