Prinsă în vâltoarea evenimentelor de zi cu zi, uitase să se mai bucure de micile plăceri ce i se iveau în cale, lăsându-le să treacă neobservate, spulberându-se în gol.
Cu toţii păreau să alerge încolo şi încoace, din ce în ce mai grăbiţi, încărcaţi de pachete care mai de care mai strălucitoare şi voluminoase, crezând că astfel vor putea înlocui ceea ce lipseşte din vieţile lor.
Era seara magică de Ajun, oraşul sclipea îmbrăcat în haine de sărbătoare, iar luminiţele multicolore aduceau o oarecare stare de bine celor ce aveau timp să le admire.
În aer pluteau arome de cozonac, scorţişoară şi mere coapte, amintindu-i de copilăria fericită petrecută alături de cei dragi şi tare ar mai fi vrut să poată da timpul înapoi, măcar pentru câteva clipe.
Se aşezase sub brăduţul împodobit cu decoraţiunile păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului, în vârful acestuia tronând cu aripile deschise, ca pentru zbor lin, un îngeraş cu părul auriu din beteală şi îşi dori ca măcar zilele acestea să fi nins puţin, fiindu-i dor de albul strălucitor al zăpezii ce împodobea străduţele altădată atât de liniştite.
Închise ochii, imaginându-se copil, din nou, aşteptându-l cu bucurie în suflet pe Moş Crăciun, ce purta în desaga lui nesfârşită darurile pentru copiii care au fost cuminţi, mai ales în preajma sărbătorilor, ca să li se împlinească dorinţele. Văzu aievea, parcă, un elf cu zâmbet răutăcios ce îşi râdea de visurile sale şi astfel vraja ce o cuprinse se risipi asemenea fumului unei lumânări.
Îşi turti nasul de geamul rece, tot ca în copilărie, sperând să zărească dincolo de el sania trasă de reni, în auz îi pătrunseră glasuri de colindători peste care, mai clar ca oricând, auzi clinchet de clopoţei şi atunci ştiu că Moşul chiar există. Era ca o iluminare de moment. Fusese prezent în tot acest timp. El era bunătatea, capacitatea de a dărui şi ajuta necondiţionat pe cei din jur, răspândind astfel o vrajă specială ce poate dura o viaţă, o viaţă plină de certitudini, nu doar de aşteptări.
Uitase că ea era fata care iubea tradiţiile păstrate în familie, obiectele vechi cu parfum de amintiri şi poveştile spuse de acestea.
De pe pervaz îi zâmbeau firişoarele verzi ivite din boabele de grâu puse la încolţit în noaptea de Sfântul Andrei, lăsând a se întrezări viitoarele plante viguroase ce îi prevesteau un nou an plin de realizări.
Căută prin dulapul ce răspândea miros de levănţică şalul cel roşu al bunicii, cu care se înfofoli bine, îşi trase ghetuţele noi în picioare şi se furişă afară pentru a simţi din plin bucuria a ceea ce tocmai descoperise.
Cu uimire zări primii fulgi de nea ce o prinseră în dansul lor ameţitor, contribuind la feeria Crăciunului, întărindu-i astfel convingerea că magia, Moşul, poveştile, chiar pot fi adevărate.
Alte poveşti ce conțin aceeaşi duzină de cuvinte găsiţi la Eddie în tabel.
Comentarii recente