Din înalt

 

Din înaltul semeţ de-un albastru argintiu

Aş putea să desprind zâmbetul cel zglobiu

Nu un rictus ce taie adânc, bisturiu,

Coborând peste breasla unora ce nu ştiu

Cât înseamnă tăceri, resemnări şi nesomn

Adâncite în sufletul simplu de om.

Din înaltul semeţ, cu o formă maternă,

Aş putea să culeg gând pufos, ca o cremă,

Să-l sculptez în scrisoarea aceea perenă

Ce transcende o viaţă, o clipă eternă,

Fără plic sau ştampilă, fără destinatar,

Doar trecând peste lume, ca un suflu hoinar.

Din înaltul semeţ mi-aş lua inspiraţie

Ca să scriu, să tot scriu fără transpiraţie

Despre alge sau nori, despre o conspiraţie,

Despre cum să-ţi păstrezi aceeaşi aspiraţie,

Îmbrăcat în halat, plin de mâzgă, mizerii,

Să mai crezi că eşti bun, pus în slujba grandorii.

Din înaltul semeţ, ca un ochi de pisică,

Am ales zâmbet blând şi fugar ce abdică,

Iz uşor de aloe, frunză sălbaticită,

O poveste uşoară, neadeverită,

Gând curat, desenând doar al meu curcubeu

Imprimat pe manşetă, mai curând, pe tricou.

Din aceeaşi duzină de cuvinte (halat, mazga, plic, pisica, alge , crema , aloe, bisturiu, spaga, transpiratie,, tricou, breasla) s-au iscat poveşti frumoase pe care le găsiţi la Eddie în tabel.

 

imagine:

Tag-uri:inalt; semet