Cândva

 

 

 

 

 

 

Din amintiri cu vag parfum de scorţişoară

Şi dintr-o liter-agăţată la brăţară

Puteam să ţes cuvintele-n poveşti, uitate

Ca pânzele pictate rămase ne-nrămate.

Puteam s-atârn şi zâmbete pe-o ramură

Din carapace evadând la ceas de seară,

Orbecăind fără s-aprind unicul bec

Ce rămăsese fără cablu, neîntreg.

Dintr-un şurub pe care-l răsuceam cu grijă

Scoteam mirări amestecate-n piuliţă

Şi le-adunam cu grijă ca pe-o picătură

Prelinsă uleios din magica pictură.

Totul era un vals alunecând lichid

Prin căutări răzleţe rămase fără ghid,

Sau ca o săritură-n gol fără de cască

Eliberându-mi în cădere înc-o mască.

 

Alte interpretări ale aceleiaşi duzine le găsiţi la Eddie.

 

În gând

 

Iubito, îţi lasă năframa

Să lunece blând peste umeri

E toamnă-n simţiri, ca arama,

Şi dorul nu poţi să-l astâmperi.

 

Mai trec şi acum, un străin,

Prin gândurile-ţi îngemănate

Şi las un refren anodin

Să-ţi murmure despre păcate.

 

În sufletu-mi orb nu există

Iertare, uitare, trecut,

Orbecăi prin trista-mi fiinţă

Cătând spre destinul pierdut.

 

Purtam  în desagă elitre,

Speranţe, în zbor avântat,

Primite în dar de la nimfe

Să-mi sprijine visul înalt.

 

Priveam printre picurii care

Duceau, în ropot  uşor  

Spre tine, o adjudecare,

A neostoitului dor.

 

Discursul mi-a fost lapidar

Atunci la sfârşitul din noi

Mă iartă de poţi aşadar,

Iubito, mă prefă-n muşuroi.

 

Prin care să treacă grăbit

Întregul convoi de greşeli,

Lăsând sufletul netezit,

Strivit, fără vlagă… păreri…

 

Atins de-a durerii aripă

Spre visul ce-l ascundeai

Priveam fermecat şi-ntr-o clipă

În suflet  îmi coborai.

 

Mă iartă de poţi aşadară,

Iubito, şi hai să valsăm

Ne-aduce Chopin primăvară

Trecut şi-nceput condensăm.

 

Totul a început de la comentariul lăsat la Word, deci mi-a fost muză pentru „salvarea” duzinei.

Şlefuiri mai inspirate ale celor douăsprezece cuvinte, la Eddie.

Duzina târzie

O halcă de carne macră

Într-o cramă… « La arcaş »

Se visa vânat de marcă

Sau piftie de … caras.

Într-o ignoranţă crasă

Nu-şi închipuia măcar

C-ar putea fi la o masă

O bucată de… salam.

Se visa şezând la «cârma»

Unei mese împărăteşti

Sau o îmbucătură sacră

Pentru prinţii din poveşti.

Nu ştia că pentru asta

Tre’ să urci treaptă cu treaptă

Să aştepţi, să stai la coadă,

Sau să te agăţi de scară…

Astfel dete sfară-n ţară

Că ar vrea şi ea să fie

Puţin mai condimentată,

Mai subţire, mai mlădie.

Dar dorinţa îi rămase

Neîmplinită, căci din veac

Nici boii nu vor să tragă

Când e omul prea sărac.

Şi-a rămas neostoită

Într-un colţ întunecat

Până va fi mai uscată

Tot visând la… fezandat.

O imagine haioasă,

„Se vrea trasă prin inel”

Şi duzini mai inspirate

Tot la Eddie în tabel.

Păpădie peste pătrat

                             

Gând

 

 

Din liniile curbe alb ivite-n în înserare

Din umbre ce străbat un tiv de marmorare

Fugar, ca începutul lumii, un gând de-o clipă

Desface nemişcarea străbătută de-o aripă

În şuier.

 

Un colţ de cer ce parcă s-a încăpăţânat

Şi soarbe din abisuri, trimite spre înalt

Cuvânt nescris, ambiguu, etern nedesluşit

Cu pâlpâiri deşarte pe cerul aburit

De întrebări.

 

Din cornul unor tainice tăceri răsare-o stea

Zâmbind spre lume-n noapte, însă rugina

Îmbrăţişează zborul în sunet de morişcă

Ar vrea să stea, dar tot mai repede se mişcă

Spre infinit.

 

Alte interpretări ale duzinei, la Eddie …

 

Buburuza, liliacul şi un pix

    

 

 

 

Tot plimbându-se prin iarbă

Buburuza cea isteaţă

Nu văzu cum vine-n zbor

Ţipând ameninţător

Liliac fără moţoace

Ce voia să o înşface.

 

În picaj, orbecăind,

Ciocul i-a rămas înfipt

Într-un rătăcit  flacon.

De antiinflamator

Şi-ar avea şi el nevoie

Să-şi aline din durere.

 

Buburuza a scăpat

Ascunzându-se rapid

Sub un firicel de floare

Ce se răsfăţa la soare,

Oferindu-i ei scăpare

De urgia ce-o pândea.

 

Astăzi folosind un pix

Toate-acestea eu le-am scris

Pe o roată de căruţ

Ce plimba un ou de struţ

Prin iarba nu prea înaltă

De pe lângă o poiată.

 

Numai întâmplări bizare

Par azi să mi se năzare.

Cu arome de caise

Desprinse parcă din vise

Şi dulceaţă de nuci verzi

Să vezi şi să nu le crezi.

 

O făclie se aprinde

Peste dealuri aburinde,

Apare şi prima stea

Odată cu înserarea

Şi povestea s-a sfârşit

Mulţumesc de aţi citit.

 

Alte adaptări ale duzinei le găsiţi la Eddie în tabel.

 

 

?

 

Se-nalţă o flăcăruie

Spre înălţimi deşarte,

Privirea care muşcă

De dragul unei arte

Ţâsnind din ochi de plastic,  

Scrutând o crăpătură

În  timpul cel elastic

Fantastică fisură.

Sămânţa aruncată

Naiv spre nemurire

Învolburează toată

Fiinţa în simţire,

Cântând arii înalte

Cu voce de soprană,

În cor rebel şi trepte

De-ntindere vocală.

Cine strigă iubirea

Ce-a devenit matură

Şi s-a întrupat aievea

În stea şi-apoi în lună ?

Când cumpănesc orgolii

Ascunse pe sub scări,

Tăcute-s orologii

Intrate în nemişcări.

Şi timpul se ascunde

În străluciri de astre,

Trecutele secunde

Cu fâlfâiri măiastre

Ar vrea parcă să cheme

Trecutul înapoi

Umplând cu fericire

Tot vidul dintre noi.

 

imagine:

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie.