Arhive pe categorii: Fără categorie

Aleea amintirilor

pictează

 

Azi îmi voi picta gândurile

În culori chiar stridente

Fără teama că straturile

Ce se-aştern insistente

Vor crăpa.

Sau mai bine le-aş scrie,

Undeva, pe-un perete

Cu creioane colorate

Amestecându-se, răzleţe

Amintiri.

Cred că ştiu şi-ncă pot să pictez

În culori cu sclipiri diafane

O alee cu dor, nu ratez

Amintiri aşezate-n icoane,

Legământ.

 

Şi-aş umbla pe străduţa aceea,

Potecuţă încărcată cu dor,

Denumită în joaca de lunea

Doar „aleea amintirilor”,

Infinit.

 

Alte alei ale amintirilor zugrăvite în felurite culori găsiţi la Eddie în tabel.

 

 

Anunțuri

Întâmplarea dintr-o zi albă

acasa

 

Un ger aprig îmi biciuie obrajii dar, îl înfrunt cu stoicism, pentru că nu am cum să lipsesc de la întâlnire cu ea, prietena mea dragă, pe care nu am văzut-o de o bună bucată de vreme.

Sunt multe grade cu minus în termometre, iar eu simt că aș fi vrut să fiu acoperită cu blană, peste tot, așa ca un urs polar, făcând astfel parte integrantă din peisajul ce pare a fi o răzbunare a unei maștere de zăpadă, geloasă pe vremea bună ce se pripășise pe la noi.

Țurțuri imenși stau agățați de streșini, într-un echilibru precar, ca și cum la următoare rafală mai puternică de vânt și-ar putea schimba locul în care hibernează, acolo la înălțime, cu unul mult mai periculos pentru noi, trecătorii, pe asfaltul acoperit deja cu polei.

De parcă mi-ar fi citit gândurile un pumnal de cleştar se desprinde din locul său aterizând la câţiva centimetri în faţa mea. Picioarele mi s-au înmuiat, de parcă ar fi fost din mămăligă, corpul refuza să asculte orice comandă şi am rămas în mijlocul aleii ca o statuie.

Peste câteva clipe am făcut cale întoarsă, luând întâmplarea ca pe un semn. Şi aşa a şi fost. Aş fi bătut degeaba atâta drum până la aeroport, căci, tot nu ne-am fi întâlnit astăzi. Mai sunt bune şi superstiţiile astea la ceva, uneori.

Astăzi este Ziua Internaţională a Scrisului de Mână, aşa că am luat o foaie de hârtie şi m-am grăbit să-i scriu o scrisoare pe care aveam să o fotografiez şi să i-o trimit ca mesaj privat, fiind sigură că o va primi imediat.

„Draga mea dragă,

Pornisem înfofolită spre a mă întâlni cu tine, nerăbdătoare să te revăd, când, un ţurţure buclucaş m-a întors din drum, aşa aflând că toate zborurile au fost anulate din pricina vremii nefavorabile.

Acum, cu o ceaşcă de ceai cald alături, aştept ca vânturile aceste năbădăioase să se oprească şi ninsoarea să înceteze. Totul e atât de alb şi arată de parcă nişte copii năzdrăvani s-ar fi bătut cu făină. 🙂

Ne vom vedea curând, de asta sunt sigură, vom depăna amintiri şi ne vom împărtăşi ultimele noutăţi, ca şi cum nu ar fi fost niciodată atâta depărtare între noi.

Să-mi vii urgent!

Cu drag, … ”

Peste câteva minute primesc răspuns, tot printr-un bilet cu scrisul ei de mână, fotografiat.

„Draga mea, la fel de dragă,

Mâine voi ajunge. Negreşit!

Abia aştept să stăm la o şuetă, cum făceam noi odată. am atâtea să-ţi spun! Şi toate sunt de astăzi, am avut o zi plină.

Te îmbrăţişez cu drag, … ”

Ceaiul fierbinte şi-a făcut efectul, o toropeală plăcută răspândindu-se în tot corpul. E bine la căldură şi mâine voi avea o zi specială, zi de şuetă.

Eu voi pregăti cafeaua aceea cu aromă de mentă, iar ea, va aduce castane coapte şi totul va fi ca atunci când ne vedeam zilnic, împărtăşindu-ne totul. Nu că acum nu am face-o, în ciuda distanţei.

 

Alte povestiri iscate de aceeaşi duzină de cuvinte( turturi,ceai,castane, mamaliga, polei, zapada, alb,faina, ger, grade, vant ,polar) găsiţi la Eddie în tabel.

 

 

2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 3,200 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 53 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Acces de furie

 

 

 

ploaie1

 

 

Și ploaia asta care nu mai înceta, iscându-i tot felul de gânduri negre…

Nu mai văzuse soarele zâmbind de aproape o săptămână și într-un acces de furie, își smulse un impermeabil din cuierul-soldat de pe hol, răsturnând din neatenție sfeșnicul ce se izbi cu un clinchet stins de podea, zgâriindu-se totodată în floarea aceea cu țepi. Cactus parcă se numea.

Cu pas hotărât se îndreptă spre hipodrom, dar un afiș îi dădu de știre că fusese închis, iar fața nebărbierită de câteva zile i se schimonosi, arătând ca o mufă turtită.

Hotărât lucru, nimic nu-i ieșea cum trebuie!

Se reîntoarse acasă, ud, nervos, și pe deasupra cu o durere cruntă de măsea. Asta îi mai trebuia!

Prinse între degetele umede un clește, și încercând să-și facă durerea să înceteze, mâna îi alunecă, scoțându-și măseaua alăturată, aceea care nu-l durea.

Asta puse capac la toate.

Ar fi trebuit să meargă la un cabinet stomatologic, dar scociorându-se prin buzunare, descoperi că are doar două bancnote.

O mare aiureală!

 

Alte texte mai ,,serioase”, sau mai haioase găsiți la Eddie în tabel.

Liebster award *

liebster-award

 

” De ce ti-e frică nu scapi.” Şi vorba proverbului… nu am scăpat.

Am fost nominalizată la Liebster award, un mod de a scoate în evidenţă blogurile mai mici, de a ne cunoaşte ceva mai bine între noi prin răspunsurile pe care le dăm la întrebările ce ne sunt adresate ( aceasta presupunând şi o oarecare sinceritate).

Mulţumesc, dragă „Desi” , pentru nominalizare!

Acestea ar fi regulile ce trebuiesc urmate:

  • mulțumește persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul ei în postare;
  • răspunde la toate întrebările primite;
  • nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;
  • formulează 11 întrebări pentru cei nominalizați de tine;
  • nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
  • trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie;

Iar întrebările la care am răspuns şi pe care le adresez şi celor nominalizaţi de mine sunt:

  1. Care e autorul tău preferat?

Din multitudinea autorilor preferaţi acum l-aş alege pe Minulescu.

     2.Ce simţi când scrii ceva?

De cele mai multe ori mă trag singură de mânecă pentru a scoate ceva din duzina de cuvinte impusă pentru săptămâna respectivă. În joacă, nimeresc şi eu câte o rimă … ;

      3.Ce spune blogul tău despre tine?

Cred că aici ar trebui să răspundă cei care au curiozitatea „de a trece pe la mine”  din când în când. Răspunsul meu ar fi: o abrambureală… 🙂

     4.Ce crezi despre literatura contemporană?

Aş fi vrut să spun „pas” la întrebarea aceasta, dar fiindcă este obligatoriu să răspund… interesantă, are valori, aduce suflu proaspăt…

     5.Ce ţară îţi doreşti cel mai mult să vizitezi?

Franţa.

     6.De ce îţi este cel mai frică în viaţă?

De ridicol, dar aşa cum spune proverbul de mai sus… ar trebui să nu-mi mai fie… 🙂

    7.Care e cel mai mare regret al tău?

Cel mai mare nu e, aşa că…

     8.Ce faci când ai o zi proastă?

Cred că mi-aş dori să fiu doar cu mine, să citesc, să văd un film bun, să ascult muzică, dar nu toate dorinţele ni se îndeplinesc, aşa că aleg ceva ce reuşeşte să-mi schimbe dispoziţia.

    9.Carieră sau familie?

Ambele, fără a le amesteca.

    10.Ce părere ai despre blogurile mondenităţilor?

Nu am citit foarte multe, dar cred că sunt ca şi ale noastre- unele mai bune, altele mai puţin, diferă punctul de vedere şi ceea ce aleg să scrie (dacă au într-adevăr ceva de zis).

    11.Ce-ai schimba la blogul tău?

Dacă aş spune aproape tot, e prea mult? 🙂

Acum e rândul meu să nominalizez 11 bloggeri:

https://cristinadinmoinesti.wordpress.com/

https://teatimewithlilly.wordpress.com/

http://www.dordefemeie.com/

https://racoltapetru6.wordpress.com/

https://blogdiscutabil.wordpress.com/

https://ch3815h.wordpress.com/

https://unbalcialdesertaciunilor.wordpress.com/

http://copaculcuvise.ro

https://calatorprintaramea.wordpress.com/

https://farimedinsuflet.wordpress.com/

https://reginabuburuza.wordpress.com/  ,

cărora le mulţumesc anticipat pentru că au dat curs acestei „invitaţii”.

Schiţă

 

schi;a

 

Chiar cred c-aş putea să-ţi schiţez un portret

Rezemat de un zid sau de un trepied,

Cu o pânză pe braţe, c-o peniţă în mâini,

Din chemări şi nelinişti s-ar ivi trăsături.

Cu o lupă-aş privi în adâncuri de suflet

Şi-ndelung aş asculta al tăcerilor vuiet,

Aş trasa liniştit o penumbră de os,

Îmbrăcat în ţesut dintr-un fel misterios.

Cu un aer bonom, de artist italian,

Ascultând liniştit partituri de pian,

Te-aş picta fară teamă-ntr-o fină acuarelă

Ascunzându-ţi mirarea sub un văl de dantelă.

Şi privind la tablou plin de veneraţie,

Din mansarda pustie, fără ventilaţie,

Mi-aş muşca dintr-o falcă rumegând un fursec

C-am pierdut o rotiţă dintr-un tot intrinsec…

 

Duzini aşezate altfel

Doar la Eddie în tabel.

2014 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,300 times in 2014. If it were a cable car, it would take about 22 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.