" Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând". Nichita Stanescu.
De-aş putea să-mi transform gândurile
Într-o minge de foc
Să-nfrânez cu ea secundele
Să nu plece din loc,
Să transform nisipul din clepsidră
În stăvilar de-oţel,
Obligând timpul-efemeridă
Să mai lase din zel,
Traversând zilele săptămânii
În paşi simpli de vals
Bucurându-mă că se-opresc anii
Şi-mi acordă răgaz.
De-aş putea să-mi transform gândurile
Într-o minge de foc…
Alte mingi de foc puteţi găsi la Eddie în tabel.
Cad stele.
Şi-n căderea lor grăbită
Rămâne un gol şi o tăcere
A vorbei ce n-a fost rostită.
Cad stele.
Şi în căderea lor divină
Adună visele uitate
De vinovatul fără vină.
Cad stele mii.
Şi lacrimi vor cădea mereu
Lăsând în urmă galaxii,
Cad stele de pe cerul meu.
Pe cerul tău se adunaseră furtuni
De gânduri şi cuvinte întunecate,
Pe piscurile din ochii tăi cei bruni
Se sprijineau norii uitatelor păcate.
Şi se strânseseră păduri cu foşnet stins
Ce-ţi presărau pe tâmple o-ntrebare
Lăsând pe umeri goi, ca înadins,
Să-ţi plângă lin cu stropi de fericire.
Alţi stropi de fericire găsiţi la Eddie în tabel.
Abis împietrit
Aşteptând în iubire
Descătuşarea.
Alte interpretări ale imaginii le găsiţi în tabel la Eddie.
Strânsesem dorurile toate în rucsac
Şi cu paşi grei mă depărtam în noapte
O lună plină mi-a întins hamac
În alte lumi mai bune să mă poarte.
Şi visurile toate mi le-am strâns
Când ceasul cel pustiu o oră bate ,
C-un zâmbet luminându-mi chipul trist
Lasam în urmă vorbele deşarte.
Şi m-am lăsat purtată de un gând
Ce lumina în noaptea cea târzie
Iar amăgirea spulberată-n vânt
Părea să fie umbră, nostalgie.
Păşeam aievea pe un nor pufos
De visuri şi dorinţe împlinite
Lăsasem undeva, în lumea cea de jos
Tristeţile ascunse, neputinţe.
Nu m-aş întoarce-acum chiar de-aş putea
La clipa ce s-a stins în mare grabă
Cu doruri, vise, strânse în rucsac
Şi gânduri luminoase în desagă
Călătoresc în timp.
Alte călătorii în timp găsiţi la Eddie în tabel.
Parfumul ploii
Cu blânde îmbrăţişări
Dezmierdându-ne.
Se născuse din îmbrăţişarea mistuitoare a unei raze de soare cu spuma învolburată a unui râu de munte ce alerga vesel prin inima unei păduri neumblate. Doar cei cu sufletul pur puteau să-l vadă, iar în nopţile cu lună nouă le indeplinea cea mai aprigă dorinţă.
Acum când lumea se acoperise cu o pâclă deasă de vanitate, egoism, răutate, nu mai putea fi zărit, crezându-se chiar că a dispărut definitiv.
Se simţea rătăcită în tenebrele unei lumi cuprinse de angoase, încercând să zărească raza de lumină ce-i va arăta calea cea dreaptă.
Şi deodată a simţit că e acolo.
Ar fi vrut să-l atingă, dar se topi precum un abur sub razele soarelui, scuturându-şi coama ca spuma laptelui, împrăştiind în jur pulbere de argint.
Probabil îi simţise lipsa de încredere în forţele proprii, umbrele ce o bântuiau şi socotise că încă nu-şi merita mângâierea.
Când toate sufletele se vor scutura de negura ignoranţei şi indiferenţei, el va reveni, adăpându-se cu lumina pe care acestea o vor răspândi. Dar până atunci… până atunci va putea să se viseze doar, ea şi inorogul, în inima unei păduri neumblate…
Oare am putea schimba ceva? Eu şi… unicornul?
Alţi unicorni găsiţi la Eddie în tabel.
Un ceas de furtună
Ce parcă adună
Dintr-o partitură
Şi flăcări şi zgură.
Ca într-o coridă
Cu iz de legendă
Ce are drept miză
Iubirea interzisă.
Ca într-o carcasă
Ermetic închisă
Sub care se zbate
Şi viaţă şi moarte.
Ca-ntr-un aparat
De mult inventat
Având ca aliaje
Nisip de pe plaje,
Cu alge şi scoici,
Cu soare şi melci
Şi zbor de albatroşi
Pe cer luminoşi.
Ducând pricopseli
Din ziua de ieri,
Făcându-se scrum
În ceasul de-acum.
Tăcuţi amânăm
Să amanetăm
Un ceas de furtună
Dintr-o partitură,
Făcându-ne cort
Din timpul cel mort
Ce curge spre mâine
Trecând printr-o pâlnie.
Iar floarea de soc
Ne-aducă noroc
Purtând spre soroc
Destinul… boboc.
Alt ceas de furtună
La Eddie se-adună
În acelaşi tabel
Cu poveşti în el.
Aproape te ştiu
Dintr-un râset zglobiu,
Dintr-o înfrigurare
Aşteptare ce moare.
Aproape te ştiu
Dintr-un cer siniliu,
Cotropit de un astru
Boţ de flăcări măiastru.
Cred că aproape te ştiu
Dintr-un strigăt târziu,
Dintr-un colţ de-nserare
Ce se naşte în zare.
Cred că aproape te ştiu
Dintr-un zâmbet pustiu,
Ochii mari de smarald
Două stele ce ard,
Sufletul cel arid
Ţi-l aşază la zid,
Aşteptând înflorirea,
Suspinând nesfârşirea.
Cred că aproape te ştiu,
Dacă n-o fi târziu…
Scrieri pe aceeaşi temă găsiţi în tabel la Eddie.
ganduri 
Comentarii recente