Arhive pe categorii: versuri

Crivăţ în noapte

crivat

În noaptea care ar trebui să fie mută

Cu o lună plină argintând zăpezi,

Un aspru crivăţ prin ferestre îmi şuieră

Şi zările albastre le preschimbă-n arcuri

Cu săgeţi.

 

Neînfricat adună în drumu-i lung şi aspru

Statice năluciri, coloane întrerupte

Şi-mi sună în timpane tropot de cal măiastru

Centaur mitologic, greu încercat de sorţi

Şi lupte.

 

Îmi ninge peste vise petale îngheţate,

Preschimbă noaptea rece în zori de alabastru,

Îmi sfâşie auzul cu tânguiri deşarte

Furată mi-i odihna de ziua ce iveşte

Al său astru.

 

foto:

Şase şi o pată

ceas

 

 

E şase şi-o pată

Veche, adumbrind cadranul unui ceas

De perete.

E şase din nou

Şi pata cea veche s-a mutat de pe cadran

Pe perete

Să muşte din albul cel pur

Haină, cu verdele-i crud

De cangrenă.

E şase si un pic

Şi pata cea veche

Ce se tot plimbă de pe cadran pe perete

Se-aşează pe inima  ce pare azi verde,

Pe-un suflet garbovit de-atata durere

Şi-atât e… tăcere…

 

foto:

 

Versuri perechi

condei1

 

 

 

Nu mai ştiu scrie versuri albe,

Cuvintele se împletesc uşor în salbe

Mi-e dor de muzica-ngânată pe o strună veche

Când libere erau şi nu formau pereche.

 

Pluteau hai-hui, zâmbeau zburând spre soare,

Dansau îmbrăţişând câte-o mirare,

Aveau alt farmec, altă ţesătură

De borangic, de ie cusută-n bătătură.

 

Strângeau în ele visuri şi speranţe

Nu se-mbulzeau în rime elegante,

Valsau în cercuri largi, nu câte două

Înlănţuite în perechi, lucind de rouă.

 

Nu mai ştiu scrie versuri albe,

Cuvintele se împletesc uşor în salbe…

Pluteau hai-hui, zâmbeau zburând spre soare,

Dansau îmbrăţişând câte-o mirare,

 

 

foto:

 

Peisaj de iarnă

 

peisaj-de-iarna-5_edb21b07e5b5f0

 

 

Umple lumea cu fantasme

Coborând parcă din basme

Şi cu stranii flori de gheaţă

Ne pictează în fereastră.

 

Stratul gros de promoroacă

Lumea-ntreagă o îmbracă

Într-o pătură pufoasă

Albă, blândă, luminoasă.

 

Pe străduţe, felinare

Agăţate-n balansoare

Cu steluţe argintând

Ramurile rând pe rând.

 

Fulgii mari încet dansează

Poleind căsuţa noastră,

Tot ce-i viu încremeneşte

Ca-ntr-o filă de poveste.

 

Pe la streşini cocoţaţi,

Stau frumos aliniaţi

Ţurţurii, sub clar de lună

„Noapte bună!” să ne spună.

 

foto:

 

 

Craciun

craciun

Ne ninge craciunul si bland ne sopteste

S-avem viata lunga, cu alb de poveste

Si rosu ca dorul cel de copilarie,

De joaca, de cant, adevarata bucurie.

Se-aud azi colinde cantate-n ferestre

Ce lumii intregi ii aduc buna veste,

C-acum doua mii de ani si mai bine

Nascutu-sa- n iesle un prunc din lumina.

Ne ninge craciunul si bland ne sopteste

S-avem viata lunga ca intr-o poveste.

Ni-i iarnă

 

inima            foto

Ne-nlănţuie ninsoarea in veşnice uitări

Gândind la implinire, tot alegând cărări,

Ne incleştează viaţa în îngheţate-mbrăţişări

Din vis treziţi de veşnicie, de mirări.

 

Cu mâinile -nălţate înspre cer a rugă

Ne pregătim ades de mişeleasca fugă

Şi sufletele -amanetate des şi uniform

Îşi strigă disperarea cocoţate în amvon.

 

Nu ştim vorbi, nu ştim măcar nici a -nţelege

Ce guvernează a firii astă aspră lege,

Fugim din ce in ce mai des de fericire,

Ne -ascundem speriaţi de lume, de iubire.

 

Cu inima -ngheţată, cu gândul prea matur

Trecând pe lângă viaţă, călătorind obscur,

Privirile -mpăienjenite, azi demască,

Tot ce -a putut să fie şi -am lăsat să treacă.

 

Ne troieneşte iarna cu albele -i ninsori,

Ne -a îngheţat iubirea în reci îmbrăţişări,

Ne -adoarme sub zăpadă un vis uitat şi trist,

În inimă ni -i rece, e frig şi -i totul nins.

 

Ninge ca-n povesti

ninge      foto:

 

Ninge ca-n povestile copilariei

Cu fulgi mari si grei ce parca imi zambesc,

Ninge si-mi miroase vag a fericire

Langa vatra sobei tainele se impletesc.

 

Ninge ca-n povestile cu magi si zane,

Prin zapezi danseaza aievea inorogi,

Ninge bland pe dealuri si peste padure

Ca-n legende scrise pe-nserat de mitologi.

 

Ninge imprastiind vata de zahar parca

Pe stradute intortocheate, peste zari,

Ninge impodobind cu nea natura-ntreaga,

Ca un murmur, un descant peste visari.

 

Ninge ca-n povestile copilariei

Prin zapezi danseaza aeivea inorogi,

Ninge si-mi miroase vag a fericire,

A povesti uitate cu zane si cu magi.

 

Marionete

marionete

 

Pe trupuri dezgolite ne înfierează cu arsură

Şi-n încleştarea noptii întinde descărnate braţe,

Ne sunt cuvinte interzise, amarnic jar pe gura,

Marionete încă vii, de nevazute lanturi trase.

 

Ne-ncredem prea supuşi in ceea ce numim destin,

Orbecăind printre sinistre mlaştini neasanate

Si întreaga viaţa ne-o imaginăm ca pe-un real festin

Cu line valsuri vieneze şi franţuzeşti bucate.

 

Ne răzvrătim ades, ce jalnic scenariu imaginar

Creăm in minţile adormite de mari făgăduinţi,

De ne mai bântuie vreun gand stingher şi uneori hoinar,

Din ce in ce mai des suntem de zgardă trasi, să fim cuminţi.

 

Pe trupuri dezgolite ne înfierează cu arsură,

Ne-ncredem prea supuşi in ceea ce numim destin,

Ne sunt cuvinte interzise, amarnic jar pe gură

Şi-ntreaga viaţă ne-o imaginăm ca pe-un real festin.

 

Duzina de cuvinte-plasmuiri

Imagine          foto:

 

 

Am şters de praf tablourile toate

Şi l-am descoperit stingher şi îngalbenit,

Doar ochii îi luceau, ca dup-o noapte

În care a zăcut, de boală troienit.

 

Şoptea poveşti cu neînfricaţi războinici

Şi aducea miresme din trecut

Nu se temea de cei ce l-au lăsat, apatici

Într-un ungher, sau în necunoscut.

 

Din pulbere de stele adunătoare

Se zămislise un suflet înmuiat,

Nedrept de cald, fără luciri de fiare,

Plutise peste lume neîntinat.

 

De prin ţărâna ce îsi poartă rugul

Au răsărit boboci însângeraţi

Şi trupul cel pribeag îşi duce jugul,

Părând de ceară, purtând ani uitaţi.

 

Un sâmbure de adevăr, atât rămâne

Din rugul cu boboci însângeraţi,

Un suflet ce pluteşte peste lume,

Sau doar poveşti cu prinţi neînfricaţi.

 

 

Ce plăsmuiri a mai zamislit  duzina

 

 

iubire

 

Buna dimineaţa, iubire!

Te-aşeptam să iţi spun

Că mi-e tot dor de tine,

De parfumu-ţi in jur,

Că aş mai vrea sa revăd

Al tău chip la trezire,

Să te ştiu, să te-aud

Murmurând fericire.

 

Buna ziua, iubire!

Fără tine mă simt

Neîmplinită trăire

Şi mi-e dor de alint.

Tot îmi trece amiaza,

Tot m-ajunge un amurg,

Tot mai slabă-i speranţa

Să te ştiu, să te aud.

 

Buna seara, iubire!

A trecut iar o zi

Şi mi-e tot dor de tine

Şi-aş mai vrea să îmi vii,

Să te văd, să te-aud

Că-mi şopteşti la venire,

Mi-e tot dor de alint,

Neîmplinită trăire…