Baba mea

 

Baba mea e cam zurlie
Poartă flori la pălărie
Şi-a dat jos două cojoace
Iar acum stă ca pe ace
Cu-al treilea ce va face
Dacă-i cald, doar îl desface?

Umblă pe poteci de munte
Vremea ca să o descânte
Iarna vrea să o gonească,
Primăvara să sosească.

Ba-i e frig, ba îi e cald,
Vânturile nu-i străbat,
Prin cojoacele rămase,
Să-i ajungă pân’ la oase.

Azi e bine, zi frumoasă
Şade baba-n loc să coasă
Cu fir roşu ghiocei
Şi cu alb doi năsturei.

Vine primăvara, clar!
Lumea ca un furnicar
Va ieşi zâmbind la soare
Chiar de e puţin răcoare.

Baba merge tot mai sus
Înspre munte, la apus
Opreşte cărările
Să scruteze zările.

Nu-i convine vremea bună
Nici de-i soare, nici de-i lună,
De la munte la câmpie
Leapădă cojoace o mie,
Iute ca o vijelie,
Baba mea cea cam zurlie
Însă asta nu o lasă
Să se întoarcă acasă.

Timpul e tot mai frumos,
Soare blând şi luminos
Ne aduce în ferestre
Primăvara de poveste.

Alte scrieri pentru tema de luni: „Baba mea este…” găsiţi la eddie în tabel.

 

imagine:

Tag-uri:baba; cojoace; primavara