Umbrele inserarilor – intrebarile

Ma plimbam agale pe o straduta linistita, strajuita de casute vesele cu flori la ferestre.

Cerul devenise rubiniu, luminat de ultimele raze de soare ce se grabea spre asfintit.

Inserarea cobora alene peste lume, aruncand vagi umbre pretutindeni. In curand avea sa se innopteze de-a binelea, iar intunericul va cuprinde si aceasta straduta vesela.

Primele felinare s-au aprins deja si totul pare schimbat. De dupa colturile cladirilor simt priviri de felina atintindu-se asupra mea.

Din ce in ce mai multe, din ce in ce mai iscoditoare, din ce in ce mai furioase parca.

Sub licaririle palide ale felinarelor, acestea incep a prinde contur.

E o forma stiuta, des intalnita si totusi… Au culori neasteptate, fosforescente, unele stralucind cu putere, altele pale, uzate, aproape stravezii.

Un vant napraznic se porni pe neasteptate, smulgandu-le voaletele doamnelor forme, zadarnicind orice efort al domnilor umbre de a se ancora in nelipsitele bastoane.

Era un haos total, ca un inceput de apocalipsa.

M-am lipit tremurand de un zid ce inca mai pastra caldura ultimelor raze de soare.

Aici imi era bine, ma simteam ocrotita, aparata de toate relele lumii.

Respiratia incepea sa-mi revina la normal, pulsul se linistise, caldura apropierii binefacatoare incepuse sa aiba efect asupra mea.

Vantul s-a potolit la fel de neasteptat cum incepuse, umbrele se retrageau, prinzand contururi din ce in ce mai clare.

Aceleasi forme atat de cunoscute si totusi…

O voce calda imi soptea ca sunt in siguranta. Imi era familiara si aveam atata nevoie de ea !

Sub licaririle palide ale felinarelor deslusesc contururile din ce in ce mai precise…

intrebare2

Venisera sa ma sperie pentru ca ramasesera atat de mult timp fara raspuns.

Anunțuri

Tag-uri:

2 gânduri despre „Umbrele inserarilor – intrebarile

  1. Vienela 2 Ianuarie 2015 la 19:08 Reply

    Cumva, randurile tale au reusit sa ma puna pe ganduri si apoi sa imi aminteasca faptul ca, oricat de importanti ne-am crede, pana la urma suntem doar niste umbre ce dispar intr-o clipire a batranului timp.

    • ganduri 2 Ianuarie 2015 la 19:11 Reply

      Ce cugetare inteleapta! Nu era nevoie de o chiar atat de adanca si serioasa perspectiva… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: