Duzina în deşert

 

desert

 

Mi-am închis un deşert într-o ramă

După ce a rămas doar cu o stea

L-am strâns cald şi duios într-o palmă

Să mai simt ce rămâne în ea.

 

Nici căldură, nici soare pe cer,

Doar un gând ce albit e de sare,

Un pârâu care poartă cu el

Amintiri şi poveşti trecătoare.

 

Mi-am închis un deşert într-un coş

Din răchită de apă împletit

Să văd care-l va ţine mai mult

Să nu-mi plece pe drum despletit.

 

Dar nici coşul nici rama nu poate

Să oprească deşertul din nins

Le voi  ţine în minte pe toate

Să nu zboare ca pana-n abis.

 

Le voi strânge la sân cu uimire

Un deşert într-un coş şi o ramă

Ce rămâne din astă privire…

Bob de aur sclipind într-o mână. 

 

Alte interpretări ale duzinei le găsiţi la Eddie în tabel.

 

imagine

Anunțuri

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: